“Dacă vorbim despre cultură ca o dominantă a capacităţilor şi intereselor Parlamentului şi Guvernului de a susţine acest domeniu, de al încuraja, de al ridica la calităţile şi necesităţile civilizaţie moderne este o eroare. Eu am impresia că este o nedorinţă şi o neînţelegere faţă de cultura naţională. Se pare că dacă lumea cântă şi dansează, înseamnă că totul e bine. Dar nu este adevărat. Această cultură, ca să supravieţuiască, trebuie investită. Nu este grija celui care produce cultura, ci a celui care organizează. Iar aici stăm la capitolul zero.”
“Ne confruntăm cu o situaţie grea mai cu seamă în sezonul rece. Activităţile culturale la sate se reduc la întâlnirile din şcoli. Şcoala rămâne acel local unde se mai poate de organizat şi ceva în plan cultural. Există câteva programe promovate de Uniunea Scriitorilor care organizează întâlnirile scriitorilor cu cititorii şi în sate, dar iarăşi, mai mult la licee, şcoli şi nu case de culturi. Deci sunt antrenaţi mai cu seamă copiii. Oamenii satului rămân puţin în afara acestui proces. Este o problemă la care ar trebui să ne gândim împreună şi cu Ministerul Culturii şi Guvernul. Lucrurile acestea trebuie organizate şi finanţate la nivel de Stat.”

