… doar ca accesoriu – doar de!
Nu mă refer la cămeruţa mea roz în care adorm şi mă trezesc zi de zi… deşi e locul în care mă simt – la locul meu 
Mă refer la ceea ce mă înconjoară, la ceea ce trăiesc clipă de clipă, la ceea ce simt, la ceea ce dăruiesc şi primesc…
Vreau să spun că nu pot să mă mândresc cu un număr mare prieteni. Deşi, dintr-o parte poate, nu se observă acest 
lucru, fiindcă rătăcesc mereu printre mulţi oameni. Să ştiţi că şi pentru mine a fost surprinzător să descopăr acest lucru, realizând că lumea care mă înconjoară dintotdeauna a fost colorată într-un roz naiv… Dar nu şi a mea!
În urma acestei acestei „descoperiri”, trebuie să recunosc, am devenit mai egoistă şi multe lucruri am învăţat să le păstrez doar pentru mine… Când vorbesc despre mine, mă refer nu doar la persoana mea, ci şi la cei dragi, care sunt parte din mine. Sunt puţini, dar deajuns pentru a mă face să simt împlinirea!
Vreau să le mulţumesc din suflet celor care m-au făcut să descopăr făţărnicia şi dezămăgirea. Fiindcă anume datorită lor am reuşit să modelez o lume a mea… fiindcă datorită lor, ei nu mai există în ea! Mulţumesc că m-aţi izbăvit de voi, cei care aţi încercat să-mi decoloraţi lumea!
Acum, nu mai am nevoie de ochelarii pe care cândva îi purtam fără să ştiu. Doar trebuie să învăţ să mă orientez şi într-o lume străină care doar pe alocuri este stropită cu picături roz… De ochelari nu am nevoie nici în lumea mea, în care totul este roz de la sine.
Vreau să le mulţumesc şi celor care, în cele din urmă, m-au ajutat să cred…. să cred în acele picături roz – că există… în afara lumii mele! Fiindcă tocmai ei au apărut “din afară”, iar acum fac parte din ea. Vă iubesc!
Probabil, valoarea timpului nu poate fi măsurată în cantitatea lui… ci în clipele de fericire, realizările şi visurile pe care ţi le dăruie acesta. Însă, cred că, nici acestea nu pot fi măsurate sau numărate… doar trăite!!! Aşa că nu voi vorbi în cifre despre ultimii „cinci” ani din viaţa mea, ci în rimă 
