Iubesc… și în această zi

Doar că…

Controversele trezite de existența unei zile ca cea a “îndrăgostiților” mă face din start să mă pregătesc pentru o luptă în care trebuie să demonstrez că toate celelalte zile ale anului sunt nu mai puțin importante. Ar trebui oare să devin mai indiferentă în ziua de 14 februarie doar pentru a dovedi că nu aș avea nevoie de o zi ca asta pentru a-mi exprima afecțiunea? Am nevoie și de această zi. Nici că m-ar face mai fericită, dar este o zi în care nicidecum nu aș fi considerat-o a mea dacă nu aș fi îndrăgostită. Nu mă voi axa pe aspectul creștin sau proveniența acestei sărbători. Dar din moment ce a ajuns să trezească  acțiuni frumoase, să dea curajul unora de a-și exprima sentimentele nu s-ar putea oare să-i oferim o altă conotație?  Și o dragoste nebună poate naște din ură. Ce contează?…  Lucrurile pe pământ evoluează și sunt consecință a ceva – nu întotdeauna a ceva pozitiv. Dar până la urmă valorează prezentul și ceea ce trăim acum…

Există multe Zile cu literă mare, precum este și  Ziua Mondială a Drepturilor Omului. O marcăm, chiar dacă vrem să ni se respecte drepturile zi cu zi. Și a iubi este un drept.

Iubiți-vă dragii mei, zi de zi, fără a căuta prea multe explicații sau a identifica o zi ca fiind mai „deochiată„ ca alta.

AcTIoN!

Posted in AcTIoN!. 1 Comment »

… din plictiseală

Încep să culeg literă cu literă, dar nu ştiu despre ce să scriu… Dar vreau mult să o fac, pentru că poate aşa voi reuşi să alung plictiseala! Ştiu că există şi alte ocupaţii care m-ar salva de la o asemenea stare, dar demult e ora de culcare – curând şi de trezire. Şi iată. Deşi practic nu am ce face, prefer să stau trează… să gândesc, să visez,  să trăiesc dorul – lucrurile care probabil nu pot plictisi. Dar uite că nu pot sta locului, fără sa fac nimic, şi să trăiesc aceste emoţii. Fiindcă tocmai ele îmi alungă somnul şi vor să mă pună pe roate din clipa aceasta. Vreau mai repede să fie mâine pentru a-mi împlini dorul, vreau cât mai curând să se realizeze visurile… vreau şi vreau… dar pe de altă parte, îmi doresc ca timpul să se oprească. Fiindcă în viitor ştiu că timpul nu doar îmi va dărui, ci şi va fura… va fura din cei ce fac parte de mine. Mă va fura şi pe mine de la cineva… Read the rest of this entry »

Oamenii pe care nu am vrut să-i cunosc…

… mă refer la ei care au pătruns la un moment dat în viaţa mea, fără să vreau, nu ştiu să dăruie zâmbete adevărate, dar în acelaşi timp încearcă să le fure pe cele existente din jur. Nu se bucură pentru succesul altora sau îl dezapreciază. Încearcă prin orice modalitate să inferiorizeze pe cei din jur, pentru a putea demonstra că totuşi sunt mai buni…  continuând în mod ipocritic să zâmbească. Sunt cei care apreciază frumuseţea altora ca fiind falsă şi că realizările altora sunt pe nemerit. Sunt cei care se vor a treia roată la trăsură. Sunt oamenii care se vor în viaţa altora şi încearcă să pătrundă prin orice modalitate, ca nişte lipitoare. De ce aceşti oameni nu-şi crează o lume a lor fără să încerce a o distruge pe a altora??? …  Presupun că am pus un accent nemeritat pe cuvântul “oameni”, dar fie… asta nu va schimba esenţa.

Nu am vrut să-i cunosc.

La ce folosesc?

sau… folosesc la ceva? Wikipedia-Cheating-01

În pofida riscurilor cărora ne supunem, cum ar fi cela de a fi eliminaţi de la examen, puţini dintre noi se hotărăsc să păşească pragul auditoriului, în care urmează să decurgă testarea, fără a fi înarmaţi cu fiţuici “pe specialitate”. Deşi unii nu le mai recunosc, apelând la procedeele digitale, sunt studenţi care rămân fideli metodelor clasice de plagiere… Da. Plagiere. Era firesc să ajung la acest capitol, mai puţin plăcut dragilor noştri profesori, dar asta e… şi asta e menirea de bază a pregătirii copiuţelor înainte de examen.

Probabil vă întrebaţi de ce de bază? Ar mai fi şi un alt „folos” din aceste hârtiuţe? Read the rest of this entry »

Ce pot să cuprindă 5 ani…?

Probabil, valoarea timpului nu poate fi măsurată în cantitatea lui… ci în clipele de fericire, realizările şi visurile pe care ţi le dăruie acesta. Însă, cred că, nici acestea nu pot fi măsurate sau numărate… doar trăite!!! Aşa că nu voi vorbi în cifre despre ultimii „cinci” ani din viaţa mea, ci în rimă :)… De fapt, nu contează nici numărul lor, dar felul în care se adună unul câte unul – la un loc (!)

„Se spune că timpul omoară câte un pic din ceea ce simţim,

Că fluturaşii par să dispară, şi dorul pare să nu-l mai trăim…

Că universul ce ne înconjoară pare sa-şi piardă culoarea roz

Iar clipele dulci petrecute-mpreuna rămân pierdute într-un un gând frumos.

Se spune că visele-şi găsesc drumuri diferinte, iar unul pentru altul străini devenim

Se spune că soarta-i devină – nu lipsa capacităţii iubirea de a o trăi!

De fapt aş putea zile-n şir să număr, clipele, lunile trăite-n comun

Însă cu trecerea lor nu se schimbă nimic, iar fluturaşii doar se adun’

acolo unde-au apărut pentru prima dată – la prima vedere,   primul sărut,

Acolo unde cutreieră dorul – acolo unde dragostea s-a născut…

Nicicând şi nici un timp din lume nu-mi va lua ce-am simţit şi ce simt,

Fiindcă cu trecerea clipei  sentimentul pare doar mărit!

Lumea mea îşi păstrează culoarea vie – viu cum este fiorul trăit

alături de tine, în preajma iubirei, care va dura până la infinit!”

No comment

flag.jpg Florida, USA